Bucuria sărbătorilor de iarnă ne înconjoară pe toți, spiritul sfânt al acestei sărbători bate intens la poarta sufletelor noastre, câți dintre noi deschidem larg poarta și câți dintre noi ne bucurăm cu adevărat?! Puțini aș zice eu, numai că viața nu ne așteaptă, ea trece pe lângă noi, fie că ne bucurăm sau nu! Sărăcia sufletelor noastre este reflectată la exterior prin abundența de produse, mâncăruri ce le punem pe masă cu prilejul acestor sărbători. Toate acestea nu pot umple golul sufletesc!
Ceea ce vă spun nu este o regulă de aur, dar dacă ne vom analiza cu toții la rece prin prisma adevărului divin și nu cel uman, probabil îmi veți da dreptate. Bucurie, bucurie, unde ești tu oare?! În sertarele propriului birou, în containerele de gunoi ale cartierului acolo unde oamenii sărmani își caută porția zilnică de mâncare, în casele noastre ticsite de atâtea lucruri inutile… cine știe! Acum este un moment bun să reflectăm unde ne este bucuria! Noi generațiile mai vechi am apucat vremuri frumoase, când ne trânteam în zăpadă până ne udam la piele, apoi intram în casă și ne uitam cum ninge. Este mai puțin importantă cantitatea de hrană și băutură pe care o avem pe masă cu ocazia acestor sărbători, important este ce avem de oferit celorlalți, dar mai ales ce punem pe masa sufletului ca hrană! Un suflet ”bine hrănit” este un suflet bogat ce are de oferit mai mereu câte ceva celorlalți! Îmi amintesc când eram copii și mergeam cu colindul, cât eram de fericiți pentru că primeam câțiva covrigi, nuci și poate ceva bănuți! Acum nu ne mai bucurăm ( OARE!) decât dacă primim lucruri în valoare de multe milioane de lei! Ce timpuri am apucat! De necrezut cum bucuria și farmecul sărbătorilor de iarnă s-a topit precum zăpada. Zăpada aceasta care cade acum pe pământ, dar numai de sărbători nu! Ei tu copilărie, unde ești? Uitați-vă la copiii din ziua de azi, parcă i-a născut mama lor în cea mai fițoasă mașină, cu căști la urechi unde ”muzica” duduie de le sar timpanele, îmbrăcați ca după revista Urzica și cu o înfăţişare, Doamne ferește să te uiți la ei! Nu mai este ceea ce a fost odată, asta nu înseamnă că sînt nostalgic după acele vremuri, ci după valorile de altă dată, valori de bun simț! Vă simțiți tristețea propriului suflet? Eu da, este trist dar adevărat! Ne-am îndepărtat cu toții de copilul interior, de divinul din noi. Nu vedeți că indiferent de ceea ce achiziționăm nu putem umple golul sufletului și nu sîntem fericiți?! Pe zi ce trece sîntem tot mai nefericiți, mai săraci, mai intoleranți. Sărăcia sufletului își spune cuvântul în societatea de azi care se sprijină doar pe valorile minții! Ar fi necesar să ne punem cu toții o întrebare, cum ar fi dacă am lăsa sufletul să plămădească mintea noastră, așa cum o face plugul primăvara când intră în pământ! Am fi mult mai prosperi, mai bogați, așa doar sîntem ceea ce sîntem, și-atât! Sărbători fericite tuturor și La Mulți Ani! (Articol scris în data de 25.12.2010)