Țăranul român n-a fost niciodată surprins, nici de vreme, nici de vremuri, ci a fost prevăzător și chivernisit cu propria-i agoniseală. Acum încă mai există oameni la țară care, trăind izolat, sînt nevoiți să supraviețuiască din propria agoniseală și chibzuință.
Cândva, în copilăria mea, țăranul avea ceva oi, o văcuță și câteva păsări. Carnea, laptele, untul și ouăle erau alimente sănătoase produse în gospădărie. Căsuțele erau mici, de obicei din pământ și lemn, călduroase iarna și răcoroase vara. Legumele și fructele erau jertfele verilor călduroase, rod proaspăt cules toamna, pus la păstrat și pentru iarnă.
Fiecare căsuță avea doi, trei stupi și fiecare potecuță spre casă era străjuită de flori, mai ales regina nopții, care te îmbăta seara cu mirosul ei suav. Când se cosea iarba simțeai mirosul de fîn cosit, nu numai în plămâni, ci în tot sufletul.
Pacea și binecuvântarea trena peste satele care se mulțumeau cu puțin și lumea era mai sănătoasă la minte și la trup. Lămpile pâlpâiau și scoteau ceva fum, dar nu îmbolnăveau vederea așa cum o face iluminatul electric. Poate nu era cel mai comod de trăit, dar sigur era mai sănătos și mai liniștit.
Acum țăranul de lângă oraș cumpără ardei din Ungaria, ceapă și dovlecei din Turcia, fasole și ulei din Grecia, usturoi din China, cartofi din Olanda și borș românesc și trage o ciorbă țărănească sau românească de toată frumusețea și ”bunătatea”. Un proverb spune ”paște iarba pe care o cunoști”. Există un mare adevăr ascuns profanilor aici. Fiecare rezonează cu locul lui de naștere. Fructele, legumele, laptele și carnea produse în zona natală te pot scoate din boala trupului și a minții. Energia lor are compatibilitate cu energia ta și te ajută la vindecare.
De aceea oamenii care pleacă ”peste mări și țări” oricât s-ar realiza și oricât ar fi de avuți, tânjesc după locurile de baștină. Ținând cont că acum sîntem sclavii minții și ai logicii ei de fier, s-ar putea să nu ne mai ascultăm inima și să ne lăsăm păcăliți de mirajul occidentului cu toate ”binefacerile” lui.
Întorcându-ne la țăranii noștri, veștile din iarnă de la TV ne prezentau țărani înzăpeziți, așteptând primăria să vină să le aducă pâine sau alte alimente necesare traiului zilnic. Asta da evoluție! Țăranul român nu mai are în cămara lui un sac de mălai sau un sac cu făină pentru urgențe și vremuri grele. O să gândiți că nu mai are cum să-și cultive pământul și din cauza asta… Puțin probabil să fie așa, fiindcă țăranul român are televizor, calculator, wc-ul în casă, mașină de spălat, frigider și de regulă o căsoaie mare. Chibzuința și echilibrul, munca cinstită și dragostea pentru pământ au dispărut și odată cu ele și grija pentru cele necesare traiului.
Atâta timp cât sînt supermarketuri și aprozare peste tot, nu e mai ușor să-ți procuri hrana din această sursă? Mălaiul este mai prost și mai expus alterării prin procedeele industriale, făina este plină de floruri (cu asta se ucid rozătoarele) pentru a se păstra mai bine, laptele se fierbe la peste 150 de grade pentru uciderea ”microbilor” și produce sterilitatea garantată a consumatorului și ar mai fi multe de spus, dar mă opresc aici, restul lăsînd în seama dumneavoastră să analizați.
Într-o zi voi merge în piață să fotografiez câțiva țărani autentici, care vând produse autentice, pentru că sînt pe cale de dispariție și trebuiesc imortalizați și păstrați în memoria omenirii. Vă sfătuiesc să îmi urmați exemplul pentru ca generațiile viitoare să-și amintească de ei cu tot respectul!