Recent, am gătit o tocăniţă de cartofi cu ciuperci şi cabanos, iertaţi carnivorul, de a stat motanul meu în coadă. Nu sunt vreun mare bucătar, căci aceeaşi mâncare făcută de un copil de 7 ani ar fi avut probabil acelaşi gust, dar mă văd nevoit să vă divulg ingredientele de provenienţă „secretă”:
- ceapă din Bulgaria
- cartofi din Olanda
- ciuperci de undeva din Occident
- ardei iuţi din Maroc
- ţelină din Cehia
Nici o legumă din hypermarket nu a avut ca stat de provenienţă România, iar preţurile îi omoară pe ţăranii noştri din piaţă, unde iau 50 de bani pe un ardei iute, pe când în hyper acesta poate ajunge şi la jumătate de preţ. Intrarea în Uniunea Europeană nu ne aduce nimic bun, aşa cum nici nu a făcut-o până acum. Principala prioritate a fost reprezentată de deschiderea graniţelor către o piaţă emergentă şi oarecum virgină din punct de vedere al schimbului masiv de mărfuri.
„Laptele vine din Hypermarket!”, avertizează un studiu britanic, făcând referire la răspunsurile oferite, la o astfel de întrebare, de copiii englezi, pentru că laptele de la ţâţa vacii devine uşor-uşor marfă de contrabandă. În fiecare sâmbătă ajung în piaţă, mă aplec peste tarabă şi în şoaptă întreb vânzătorul dacă are „marfă”, la care acesta îmi răspunde cu o altă întrebare „cât vrei?”, urmând ca eu să mă uit în stânga şi în dreapta înainte de a-i lăsa banii şi a lua bidoanele cu lapte de ţară. Este un caz real, care se repetă în fiecare sâmbătă.
Războiul dintre pieţe şi hypermarketuri s-a dus până acum relativ decent, daca nu luăm în considerare preţurile de dumping practicate de marile lanţuri de magazine, dar luna trecută, mănuşile au fost aruncate pentru că ţăranul de la tarabă trebuie, începând cu data de 25 aprilie 2010, să se constituie în Persoană Fizică Autorizată sau Persoană Juridică, adică Firmă. Guvernantii noştri au ajuns la concluzia că se spală foarte mulţi bani în pieţe şi au trecut la impozitarea fiecărei legături de pătrunjel văndute. Iniţial, ţăranii au sărit ca arşi la ideea instalării unei case de marcat, la ideea unei contabilităţi şi, desigur, a unor impozite în plus. Ce au omis cei ce ne conduc este că agricultura ar trebui repornită cumva şi nu înecată. Impozitele mai mari nu vor stimula producţia ci ii vor alunga pe ţărani din piaţă înapoi acasă pe ogoarele proprii la agricultura de subzistenţă, care să le asigure traiul şi eventual unor clienţi mai vechi, dispuşi să facă drumuri lungi, 1kg de roşii proaspete şi lipsite de aditivi.
Demult, am încetat a crede că politicienii români sunt proşti. Aceea a fost o perioadă mai rebelă a vieţii mele, dar am deschis ochii şi am văzut pe chipurile lor adevărate planuri. Există posibilitatea să fiu paranoic, dar aceasta ar fi unica explicaţie, alta decât prostia. De ce să alungi ţăranii din pieţe, dacă nu pentru a scăpa hypermarketurile de o reală concurenţă? Cum otrăveşti mai simplu populaţia dacă nu prin eliminarea surselor de hrană naturală? Într-o economie de piaţă, profitul este cel care dictează totul, iar banii cumpără Putere şi odată ce aceasta se află la îndemâna unui patron de lanţ de hypermarketuri, ea poate fi folosită pentru adevăratul ei scop: mărirea profitului. O piaţă nu poate fi comparată cu un astfel de colos comercial, dar într-o eră a produselor bio, piaţa este cea care vine în întâmpinarea clientului cu produse autohtone, iar această situaţie se traduce prin profituri ceva mai mici pentru marii comercianţi şi ceva probleme pentru elita mondială, care doreşte să ne îndoape cu hrană artificială. Aşadar, există toate condiţiile pentru eliminarea acestor „ghimpi”, naturali, din coasta Societăţii Moderne.
Sistemul ne asfixiază uşor-uşor, iar noi nu ştim ce e de făcut. La fiecare 4 şi 5 ani votăm Parlamentul şi Preşedinţia în speranţa unor schimbări în bine şi suntem de fiecare dată dezamăgiţi că nu reusim să scurt-circuităm Sistemul, când, de fapt, este atat de simplu! Dacă prezenţa la vot ar fi de sub 5%, am ridica nişte sprâncene la Cotroceni şi Casa Poporului. Altfel, vom savura plastic la fiecare masă de prânz.