Lumea Pământului este la ora actuală produsul legendelor şi miturilor din vremuri străvechi. Vă veţi întreba probabil cum să fie posibil aşa ceva, dacă noi am dezvoltat o tehnologie performantă şi sondăm atât macrocosmosul, cât şi microcosmosul? Dacă v-aţi pune o astfel de întrebare precum cea de mai sus, şi dacă vă veţi gândi puţin la ceea ce cunoşteau Înţelepţii din străvechime, veţi constata că într-adevăr noi ca civilizaţie sîntem produsul acelor mituri şi legende.
De exemplu să ne amintim de tehnica şi tehnologia egiptenilor din urmă cu aproximativ 6500-7000 de ani, când manevrau foarte ingenios uşi imense de piatră cu ajutorul unor mecanisme bazate pe roţi şi canturi culisante. Astfel nevoia omului de a folosi materia prin mijloace ingenioase a crescut şi s-a dezvoltat, încât în prezent vechii scripeţi egipteni şi acele canturi culisante au devenit pompe hidraulice, uşi care se deschid şi se închid singure pe bază de senzor şi o mulţime de alte aplicaţii minunate ce ne fac viaţa mai uşoară.
Dar nu despre asta vreau să vă vorbesc în acest articol, ci despre provenienţa unor trăsături încifrate în ADN-ul speciei umane, care a constituit miza unor conflicte stelare vreme de sute de mii de ani. Conflicte din cauza cărora au dispărut atlanţii, egiptenii, mayaşii şi alte culturi străvechi de pe Pământ. De ce există această luptă în spaţiile stelare în jurul lui Homo Sapiens? De ce specia noastră este protejată atât de mult? Pentru că să fim serioşi şi să privim adevărul în faţă! Dacă nu existau aceste civilizaţii stelare benefice, care să ne supravegheze şi să ne ajute, demult specia noastră ar fi fost distrusă de către altele mai evoluate dar negative ca manifestare faţă de noi.
Unele dintre legendele lumii se învârt în jurul Hyperboreei, considerat Tărâmul Zeilor dinspre Miazănoapte, adică nordul planetei. Dacă am pune cap la cap mai multe mărturii ale unor expediţionari, cum a fost de exemplu şi amiralul Byrd, care au pătruns dincolo de Cercul Polar de Nord, undeva mult mai departe de banchiza de gheaţă nordică peisajul se schimbă. Iar în acea zonă există o imensă deschidere în care apa oceanului se varsă către interiorul planetei. Acolo trăiesc oameni dintr-o specie similară nouă, dar foarte evoluaţi care au fost consemnaţi în textele antice, atunci când îşi făceau apariţia printre oamenii civilizaţiei noastre de la suprafaţă. Aşa cum spun mai toate legendele Terrei, cândva demult, cu mai bine de 100.000 de ani în urmă, pe Pământ a venit una dintre rasele lyrane-pleiadene, care s-a ocupat de-a lungul erelor cosmice de evoluţia lui Homo Sapiens. Acea grupare nu era prima, însă a fost trimisă pentru a restabili ordinea din punct de vedere moral, deoarece veganii îşi permiseseră să umble la ADN-ul lui Homo Sapiens pentru interese de grup. Mai simplu spus, aveau nevoie de mână de lucru pentru extracţiile de metale rare necesare navelor lor şi dispozitivelor pe care le foloseau zilnic. De altfel aţi mai citit în revistă despre împărţirea zonelor de influenţă între grupările trimise de Confederaţia Galactică pe Terra. Aceste grupări, considerate de Homo Sapiens drept zeii diferitelor naţii antice, ajunseseră să se războiască între ele pentru a-şi lărgi aria de influenţă. Pe fondul acestor lupte s-au infiltrat şi grupări ale rasei Dracons – reptilienii, şi este de înţeles că au profitat de neînţelegerile urmaşilor lyrani care se hărţuiau între ei. Din acest motiv moralitatea grupărilor scăzuse către o cotă alarmantă, şi s-a luat decizia de către Confederaţia Galactică de a solicita Casta Judecătorilor Divini din Ursa Mare, din sistemul stelei Alcor, unde se refugiaseră lyranii din castele sacerdotale şi nobiliare. Venirea Judecătorilor pe Pământ nu a fost un lucru primit cu entuziasm de către grupările lyrane ce-şi împărţeau zonele de influenţă. Conform unui străvechi Cod lyran moştenit din generaţie în generaţie, cum ar fi ca şi comparaţie Biblia noastră, ei ştiau că Judecătorii erau trimişi doar atunci când se întâmpla ceva grav.
Grupul Judecătorilor au chemat la ordine pe conducătorii fiecărei grupări, acest lucru fiind consemnat în miturile popoarelor din vechime drept Sfatul Zeilor. De exemplu Poarta Soarelui de la Tiahuanaco, unde se pot vedea chipuri foarte diferite între ele ca tipologie, reprezintă redarea unei astfel de adunări a zeilor. Diversitatea chipurilor de la Tiahuanaco este foarte relevantă pentru acest aspect. Liderilor grupărilor urmaşilor lyrani de pe Pământ li s-a spus că trebuiau să se retragă din acele zone şi să elibereze oamenii din stadiul de supuşi, pentru că trebuia pregătit planul venirii lui Iisus – Emmanuel care avea misiunea de a aduce o energie nouă pentru Homo Sapiens. Gruparea vegană care se axase de milenii pe tehnica militară nu a acceptat ideea şi a declarat că nu renunţă la zona sa de dominare, influenţând prin argumente foarte logice o parte a Judecătorilor din casta nobililor care apoi le-au luat partea veganilor. Astfel s-a produs o scindare în delegaţia Judecătorilor. Aceasta a decis atunci ca întreaga grupare vegană să fie considerată rebelă şi pedepsită pentru neascultarea Codului Ancestral, iar acei Judecători nobili să fie trimişi înapoi pe Alcor şi supuşi unui proces conform Codului Ancestral. Evident că s-a iscat un nou conflict în care veganii de pe Terra au recurs la violenţă, omorând o duzină de sacerdoţi Judecători. Drept urmare, Judecătorii care au rămas au apelat imediat la Confederaţie, cerând permisiunea de a pune capăt turbulenţelor. Permisiunea a fost dată şi grupărilor lyrane de pe Terra, din zona bazinului mediteranean, li s-a retras permisiunea de a-i mai avea pe oameni ca supuşi care să-i venereze. Vedem aici o idee moralizatoare care aduce foarte mult cu ceea ce au susţinut de-a lungul ultimelor secole Maeştrii spirituali ai Pământului, anume fraternitatea între spirite, indiferent de nivelul de evoluţie.
Aşa cum au consemnat documentele străvechi, timp de câteva secole în istoria omenirii a existat un gol din care au lipsit zeii. Acest aspect confirmă ceea ce s-a întâmplat atunci şi retragerea dreptului lyranilor şi în mod deosebit veganilor, de a mai influenţa specia Homo Sapiens. Oamenii s-au dezvoltat o vreme fără intervenţia şi influenţa zeilor, adică a urmaşilor lyranilor, însă între timp rasa Dracons a profitat. Delegaţia Judecătorilor a decis să lase pe Pământ, pentru a veghea la Planul Divin pentru Terra, pe unul dintre cele mai bătrâne spirite dintre ei, şi anume pe Za’al – M’Kahsa, care într-o traducere mai pe înţelesul nostru ar însemna „Za trimisul Tatălui Akashei”, ori pe româneşte aşa cum l-au cunoscut geto-dacii, Zamolxes.

(va urma)