„Dragi copii ai planetei albastre, mă numesc Nada și azi doresc să vă vorbesc vouă în mod special, ca moștenitori de drept ai Terrei. În numele lui Dumnezeu Unicul vă rog pe voi să vă iertați părinții, dascălii, pe toți cei ce au contribuit la consolidarea educației voastre!
Atât s-au priceput dumnealor în ceea ce vă privește, nu puteți merge mai departe fără a vă cere iertare pentru răul ce vi s-a făcut, fie el inconștient sau conștient. Practic răul nu există, însă acest cuvânt face parte din vocabularul vostru, căci trăiți într-o lume a dualității. Așa cum vă spun, și este valabil și pentru voi dragi părinți și dascăli, iertați pe toți cei dinaintea voastră care și-au adus contribuția la educația și formarea voastră ca oameni. Mulțumiți pentru tot ceea ce a fost și fiți pregătiți pentru un drum nou de acum încolo! Fără iertare nu poate exista un nou drum, fără o îmbrățișare, un cuvânt blând și bun, nu poate exista considerație! Considerație trebuie să aveți pentru toți cei ce v-au marcat existența, fie ea bună sau rea! Toți merită iertarea voastră, iar pentru cei ce au plecat din planul materialității față de care ați greșit, fără putință de a vă mai cere iertare, vă ofer o soluție: aprindeți câte o lumânare pentru fiecare suflet și rostiți-le numele mic, trimiteți toată dragostea voastră și cereți iertare pentru tot ce ați făcut greșit față de acea persoană. Mulțumiți-le că ați fost împreună atât cât a fost să fie și urați-le: „Drum drept și multă lumină”, așa cum o vor face și ei de acolo de unde sînt! De acum încolo puteți folosi aceste cuvinte cu tărie și credință, ori de câte ori vă despărțiți de cineva drag, fie și pentru o clipă, care de cele mai multe ori înseamnă o viață! Vă mulțumesc, Nada. Pe curând!”