Ceea ce citiţi la această rubrică reprezintă fapte reale petrecute de-a lungul anilor. Am specificat din nou acest lucru pentru cei care ar avea impresia că relatările ar fi doar nişte invenţii literare.
În numărul 37 aţi putut constata conform întâmplării de la Capidava, în ce fel anumite persoane considerate spirituale au făptuit lucruri urâte, şi chiar au participat la asemenea chestiuni abominabile, în numele unor cauze obscure. Astfel de fapte nu par deloc imposibile sau absurde, mai ales că mulţi din cei consideraţi îndrumători spirituali, de la noi din România, au cedat în faţa ispitelor numite privilegii, onoruri sau racolări în diferite grupuri iluzionându-se că vor primi recunoaştere publică necesară setei de faimă. Iar rostul relatării unor asemenea poveşti adevărate este acela de a vă aduce la cunoştiinţă că există încă astfel de chestiuni urâte.
Reluînd firul întâmplării, să amintim că cei patru se aflau în faţa unui lucru foarte bizar. Cineva avea interesul ca să închidă de tot ultimul portal de energie dacic, pentru a permite întunericului din planurile astrale să invadeze România. Pincutacio se uita cu mare atenţie la pietrele puse exact pe locul unor oraşe importante din România. Ceilalţi priveau şi ei oarecum miraţi şi intrigaţi în acelaşi timp de operaţiunea atât de bine stabilită de către cei ce intenţionaseră să închidă definitiv portalul.
„Ia uitaţi-vă, zise Pincutacio, dacă privim exact în oglindă harta ţării, aceste pietre sînt aşezate fix acolo unde în realitate există oraşe mari. În afară de Bucureşti mai sînt… uite acolo…”, Pincutacio arătă cu mîna spre centrul hărţii din cenuşă.
„Parcă acolo ar fi… Clujul…, completă Galeone estimând locul uneia dintre pietre pe harta inversată a României. Şi acolo cred că e… Braşov, acolo e Arad, în partea cealaltă Constanţa că e în partea corespunzătoare litoralului…”
„Cred că au vrut să lege între ele cîteva oraşe unde probabil există grupuri spirituale benefice, adăugă Ratuman frecându-şi bărbia cu palma dreaptă. Înseamnă că ăştia nu au făcut de capul lor chestia asta… în mod sigur altcineva mai mare se află în spatele lor dacă au vrut să blocheze spiritualitatea şi Lumina…”
„Păi dar uitaţi-vă cum sînt puse pietrele, că cei care au făcut asta au ştiut exact unde să lovească”, argumentă madam Stix privind harta de cenuşă şi păşind încet alături de marginea de jos a acesteia.
Chestiunea era cît se poate de clară. Flăcăricu şi Movilica avuseseră sarcină clară din partea unor superiori întunecaţi ca să aducă în plan terestru, în oraşele indicate de poziţiile acelor pietre, energii negative din astralul inferior şi să permită în acelaşi timp venirea unor duhuri rele în plan fizic cu scopul de a deregla sau a împiedica anumite misiuni spirituale ale celor care lucrează în slujba Luminii Tatălui Ceresc. În timp ce Pincutacio studia cu atenţie implicările acelor ritualuri satanice, ce urmau să altereze viaţa multor oameni din România, Galeone se aşeză pe un bolovan din apropiere şi spuse către Ratuman:
„Tu ce crezi, percepi vreun semnal energetic în urma celor doi? Că eu simt o undă de maleficitate care a rămas aici şi perturbă comunicarea noastră cu ai noştri…”
Tînărul se întoarse către prietenul său şi zise:
„Şi eu simt ceva neplăcut la nivel mental, ceva care parcă zumzăie şi îmi provoacă repulsie… Crezi că au folosit şi simboluri reiki pe invers?”
„Este foarte posibil asta, confirmă Pincutacio, atîta timp cît pe fiecare piatră ce indică un oraş am citit amprente de semne energetice răsturnate şi negre la culoare… Oare de ce vor ei să blocheze spiritualitatea grupurilor din aceste oraşe? Nu cumva pentru a alcătui o reţea la fel de mare ca cea a celor ce servesc Lumina pe teritoriul României? Şi prin această reţea să formeze un mare portal prin care să vină vreo entitate din aceea de rang mare a astralului inferior?”
„Să ştii că se poate să fie şi asta! exclamă madam Stix care deja începea să fie şi neliniştită şi revoltată în acelaşi timp. Eu ştiu pe mulţi care au învăţat la kabbala cum se lucrează de exemplu cu salamandrele, adică spiritele focului, şi astea sînt foarte periculoase! Aşa că nu e de mirare ca ăştia doi şi acoliţii lor să fi făcut ce au făcut aici…”
Cei patru analizau fiecare prin simţurile lor încărcătura energetică pe care Flăcăricu şi Movilica o aduseseră la portalul de la Capidava din astralul inferior. Deodată Ratuman se lumină la faţă şi exclamă:
„Ştiţi de ce au făcut ritualul ăsta satanic? Am simţit aici în locul ăsta că au vrut să adune energie negativă pentru a opri funcţionarea artefactelor din Bucegi!”
„Cel mai probabil asta era intenţia lor, completă Pincutacio. Era de aşteptat să fie ceva de genul acesta, atîta vreme cît pe întunecaţi îi deranjează emisiile de energie Divină din Sanctuarul Sacru din Bucegi… Înseamnă că miza este cu mult mai mare decît am crezut noi, şi cineva din Oculta Mondială vrea cu orice preţ să distrugă ce au lăsat Ancestralii aici pe meleagurile strămoşilor geto-daci. Iar aşa ceva nu trebuie să se întâmple!”
Cine ar fi crezut că într-un colţ de ţară izolat ar putea exista surse puternice de energie spirituală ancestrală care protejează acest teritoriu? Faptul că este aşa şi că se încearcă în continuare distrugerea lor o dovedesc actualele situaţii haotice prin care trecem cu toţii în România. Vremurile sînt aproape… Vom vedea în numerele viitoare cum au reparat cei patru ceea ce mesagerii întunecaţilor au vrut să strice definitiv la Capidava.