Sînt peste 30 de ani de când primele misiuni spaţiale americane au demarat în cursa către explorarea vecinătăţii cosmice a Pământului. Seria zborurilor „Apollo” au avut şi succese, şi eşecuri, unele din ele fiind trecute sub tăcere cum a fost şi cazul misiunii „Apollo 20” despre care v-am oferit şi un miniserial.
Dincolo de ultimele dezvăluiri pe care reprezentanţii NASA le-au făcut în ultimele luni, faţă în faţă cu mass-media americană şi internaţională, trebuie să spunem că atunci când NASA anunţă că există viaţă extraterestră şi că ea a fost descoperită ( se refereau chipurile la bacterii de un anumit tip cu o activitate specific inteligentă), cu certitudine în spatele unor asemenea informaţii se află mult mai multe chestiuni de o importanţă şi mai mare. Există o serie întreagă de informaţii despre satelitul nostru aşa zis natural, adunate în ultimii 20 de ani, care converg către ideea că Luna este sediul unor activităţi foarte misterioase a căror origine nu poate fi decât inteligentă, raţională şi cu caracter extraterestru.
În ultimii 40 de ani Luna şi-a micşorat diametrul cu aproximativ 10 kilometri, în timp ce magnetismul ei a crescut cu 1,8 până la 2,3 faţă de valorile pe care astrofizicienii le măsuraseră în anii ’70. Acest fenomen explică pe de-o parte straniile fenomene şi lucruri care există pe Lună, iar pe de altă parte oferă un răspuns la modificările pe care civilizaţia umană le manifestă în plan psihologic. Ne-am putea pune întrebarea: dacă există fiinţe extraterestre pe Lună (şi există pentru că sînt dovezi în acest sens!), oare acestea se află în posesia unei tehnologii capabile să modifice întreaga structură a satelitului Pământului? Şi mai ales să influenţeze printr-un anumit tip de unde comportamentul pământenilor? Este evident că da! Cu mai multe numere în urmă aţi putut citi în revista noastră despre acele operaţiuni ale Ocultei Mondiale care au asigurat instalarea de baze pe Lună şi pe Marte, prin programe spaţiale desfăşurate în mare secret cu ajutorul unor tehnologii de origine extraterestră împrumutate de la rasa Cenuşiilor de către guvernul american din umbră. De altfel proiectul „Alternativa 3” la asemenea operaţiuni se referea. De asemenea aţi citit despre dezvăluirile misiunii „Apollo 20” în cursul căreia au fost filmate cu camera cu peliculă de 16 milimetri artefacte existente pe solul lunar. Astfel de filmări au fost realizate şi de la sol, şi de la înălţimea orbitei lunare.
În serialul dedicat misiunii „Apollo 20” v-am prezentat epava acelei misterioase nave extraterestre de dimensiuni uriaşe, care zace în praful rocilor lunare de zeci de mii de ani. Dar epava respectivă nu este singurul artefact de acest gen de pe Lună. Unul dintre ciudatele amănunte care fac legătura între astrul selenar şi civilizaţia noastră pământeană îl reprezintă legendele şi miturile stră-stră-stră-strămoşilor noştri. De pildă mayaşii aveau calendarul venusian care a fost schimbat cu cel lunar, în urmă cu aproximativ 11.500 de ani când astrul nopţii a apărut pe cerul planetei noastre, aşa cum a rămas consemnat în cronicile străvechi ale acestui popor din vechime. De asemenea, legendele slave povestesc despre faptul că Luna ar fi ajuns lângă Pământ în urmă cu aproximativ 12.000 de ani rămânând în câmpul de atracţie al planetei noastre. Manuscrise tibetane păstrate de la apariţia actualei civilizaţii pe Pământ menţionează că Luna nu exista pe cerul nopţii în vremurile antediluviene, adică înainte de Potop. Aşa cum aţi citit în alte articole publicate de noi, Luna reprezintă în realitate o imensă bază spaţială amenajată la exterior astfel încât să reziste călătoriilor interstelare, stratul de la suprafaţă servind şi de camuflaj, şi de pătură protectoare în acelaşi timp pentru toate structurile artificiale existente în interiorul astrului. Faptul că a fost identificată acea epavă a navei străvechi, şi că au mai fost descoperite şi alte artefacte, duc la ideea că în vremurile când trăiau atlanţii sau probabil cu mult înaintea lor, pe Lună s-ar fi dat nişte bătălii aprige. Iar cei care au supravieţuit s-au retras undeva către interiorul astrului selenar, lăsând în părăsire anumite locuri pe care le folosiseră anterior. Căci aşa cum vedeţi în fotografiile document, formele acelor structuri sînt prea geometrice şi prea exacte ca să fie rodul capriciilor naturii. Dacă la noi pe Pământ o stâncă poate fi modelată de apă, de vânt şi de temperatură, pe Lună primele două nu există, deci rezultă că acele structuri au fost folosite cândva de către fiinţe venite din alte lumi. Puteţi vedea astfel acea misterioasă platformă susţinută de nişte stâlpi, în vârful căreia se poate observa o antenă releu, aflată în apropierea liniei de demarcaţie dintre zona de lumină şi cea de umbră de pe Lună. Un alt artefact îl reprezintă tot un fel de construcţie asemănătoare cu o bază în vârful căreia se află o formaţiune similară unui turn cu o foarte mare înălţime, plasată într-un crater selenar. Având în vedere că cele mai mici cratere de pe Lună au câteva zeci de metri, iar cel din imagine este unul de mărime considerabilă, putem trage concluzia că acea structură are cel puţin câteva sute de metri înălţime. O a treia fotografie pe care v-o prezentăm este cea care seamănă cu intrarea într-un fel hangar. Forma sa este prea exactă din punct de vedere geometric pentru a fi rezultatul unor capricii ale condiţiilor climatului lunar. Şi acestea sânt doar trei evidenţe pe care vi le-am prezentat în acest articol, fotografiile fiind realizate de către Richard Hoagland în timpul misiunii secrete „Apollo 20” cu ajutorul unui telescop instalat la bordul modulului spaţial. Şi dacă aceste imagini există încă din perioada anilor ’80, fiind analizate imediat de NASA la vremea respectivă, am putea pune o întrebare incitantă: oare americanii au descoperit tehnologie extraterestră pe Lună? Cu certitudine da! Şi despre asta vom vorbi în numerele viitoare ale revistei, când vom publica şi alte fotografii document însoţite de comentarii şi informaţii legate de misterele extraterestre ale Lunii…