Am văzut în numărul anterior al revistei care este legătura dintre cei doi îngeri ai focului şi care sunt atribuţiile lui Nuriel. Dar ce ştim oare despre Suriel? Numele său înseamnă în limba ebraică „Ia-mă (la Tine), Doamne”, „Du-mă (alături de Tine), Doamne” şi din pricina asemănării fonetice, acesta a fost confundat deseori cu Sariel.
Este unul dintre arhanghelii sărbătoriţi de către Biserica Ortodoxă Coptă (Etiopiană), iar sărbătoarea sa în calendarul bisericesc este în ziua 27 a lunii Tubah. Este unul dintre cei mai „vârstnici” îngeri atestaţi în documente, înafară de clasicii Mikael şi Gabriel, în manuscrisele eseniene de la Marea Moartă. Alături de Salathiel este menţionat în cartea apocrifă „Viaţa lui Adam şi a Evei”, fiind cei care îi transportă pe cei doi prin văzduh de pe culmea unui munte înalt.
După anumite tradiţii, Suriel este cel care i-a adus cunoaşterea lui Moise, dar şi cel care i-a luat sufletul după moarte… De asemenea este unul dintre cei 12 îngeri ai Prezenţei Divine şi unul din cei 7 îngeri care conduc lumea.
În cărţile de magie, lui îi revine conducerea îngerilor lunii Tişrei din calendarul iudaic, fiind primul înger atribuit acestei luni. Aceasta corespunde îndeaproape zodiei Balanţei, iar în listele îngerilor zodiacali îi găsim deseori pe Uriel şi pe Zuriel. Nu din întâmplare, bineînţeles: ambii sunt asociaţi cu dreptatea divină şi cu echilibrul. Dreptatea, adevărul, corectitudinea, simbolizate de balanţă, sunt de fapt echilibrul aplicat în momentul în care lucrurile deviază de la sensul lor normal.
Suriel este prin tradiţie instructorul lui Moise, dar şi cel care vine să îi ia sufletul după promisiunea făcută acestuia de către Dumnezeu. Tradiţiile etiopiene şi arabe au o legendă deosebit de interesantă conform căreia Suriel ar fi chiar Îngerul Morţii. Nimeni nu ştie exact cum a murit Moise şi unde anume îi este mormântul, iar acest mister se pare că a dat naştere mitului conform căruia ar fost îngropat chiar de către îngeri. Legenda spune că Moise, ajuns deja la o vârstă destul de înaintată, îi cere lui Dumnezeu să îi dezvăluie când anume va muri, iar Domnul îi îndeplineşte dorinţa, însă doar pe jumătate: îi spune că va muri într-o Vineri. Moise începe aşadar să se pregătească de trecerea la cele veşnice, şi în fiecare Vineri se îmbracă în straiele sale de moarte, făcându-şi rugăciunea şi pregătindu-se sufleteşte pentru a-şi întâmpina sfârşitul. Însă moartea nu survine nici prima, nici a doua oară, nici multe vineri de-a rândul, astfel încât profetul dă uitării acest lucru. Însă în Vinerea promisă, în timp ce se afla în rugăciune pe muntele Sinai, este deranjat de un tânăr ciudat care îi adresează salutul tradiţional. Fiind speriat de felul de a fi şi de vocea tânărului, acesta îl întreabă cine este. Răspunsul său îl surprinde şi mai tare, aflând că este însuşi îngerul morţii, Suriel. După ce i se dă voie să-şi ia rămas bun de la familie, Moise iese din casă şi pleacă năucit de cele ce i se întâmplaseră. Pe drum întâlneşte trei îngeri ai Domnului, care luaseră chipul a trei tineri ce săpau un mormânt. “Pentru cine să fie acest mormânt?” îi întrebă el. “Pentru prea-iubitul Domnului”, răspunseră îngerii. “Atunci vă voi ajuta cu bucurie.” Terminând de săpat, tinerii îi spun: “Nu ştim dacă mormântul săpat este destul de mare. Nu vrei să te cobori într-însul? Căci cel ce va fi îngropat aici era clădit cam ca tine.” Odată coborât în mormânt, Suriel apare în faţa sa şi îl salută: “Pacea să fie asupra ta, o Moise, fiul lui Amran!”. Cu ultimele cuvinte Moise îi răspunde, “Pacea să fie şi asupra ta”, şi închise ochii.
Tradiţiile îl consideră aşadar îngerul blând al Morţii, sau îngerul sfârşitului. Nu ne putem mira de acest rol al său, de patron al sfârşiturilor fireşti, din moment ce însuşi numele său exprimă dorinţa omului de a-şi termina existenţa când îşi simte sfârşitul aproape: “Ia-mă la tine, Doamne…”
Aşa cum Nuriel cunoaşte toate concepţiile şi naşterile din lume, tot aşa Suriel cunoaşte toate morţile. Deşi sunt două aspecte diferite ale aceluiaşi arhanghel, sufletele ce vin să se întrupeze îl cunosc drept Nuriel iar cele ce îşi sfârşesc existenţa îl ştiu sub numele de Suriel.
La fel ca şi Nuriel, Suriel este un înger al protecţiei, şi îi putem cere ajutorul când simţim că suntem ameninţaţi. Îi putem adresa lui Dumnezeu rugăciuni pentru cei dispăruţi, pentru a avea parte de ghidarea sa şi de protecţia sa acolo unde au ajuns după moarte. Invocaţia sa este: “Prin numele lui Dumnezeu Cel Prea Puternic, Elohim-Gibor, te chem, prea-luminat şi prea-puternic arhanghel Suriel, pentru a mă ghida în siguranţă şi a mă proteja de puterile vrăjmaşului, Aici şi Acum. Amin!”